13-15 iunie 1990, cel mai recent pogrom din Europa? Persecuția împotriva romilor.

Dezbatere coordonată de Mihaela Michailov și David Schwartz

pogrom - persecuție organizată sau exterminare a unui grup etnic, în special a evreilor. (cf. World English Dictionary)

pogrom – masacru sau persecuție instigată de guvern sau de clasele conducătoare împotriva unui grup minoritar, mai ales a evreilor. (cf. English Cultural Dictionary)

Evenimentele din 13-15 iunie 1990 au avut repercursiuni de o violență extremă asupra minorității rome din București. Peste 600 de romi au fost lipsiţi de libertate în mod ilegal, bătuți și torturați la unităţile militare de la Măgurele şi Băneasa, mulți dintre ei fiind ținuți în arest luni de zile, fără mandat și fără a se formula vreo acuzație împotriva lor.
Cartiere întregi locuite în principal de romi (Colentina, Ferentari, Rahova) au fost devastate de către mineri conduși și dirijați de polițiști de sector. Au fost făcute percheziţii neautorizate în casele romilor, zeci de oameni au fost bătuţi, schingiuiţi, multora le-au fost furate obiecte şi sume de bani, multe femei au fost violate. Directorul general al Televiziunii Române, Emanuel Valeriu a declarat public că ”țiganii sunt de vină pentru dezordinea din București”.
Toate aceste episoade demonstrează că evenimentele 13-15 iunie au avut la bază intenția unui pogrom. Cu toate acestea, componenta de persecuție pe criterii etnice a rămas necercetată de către autoritățile juridice și aproape nediscutată în spațiul public, unde rolul de ”victime ale mineriadei” a fost însușit aproape exclusiv de categoria intelectualilor anti-comunişti.
De ce nu este cunoscută deloc această ”altă față a mineriadei”? De ce nu au reacționat și nu reacționează nici partidele politice din opoziție, nici organizațiile care se ocupă de drepturile minorităților și nici măcar organizațiile romilor? Și cum se încadrează persecuția din 1990 în cadrul mai larg al imaginii și situației minorității rome în societatea românească?